…cu un gand nesuferit ca suferinta are gust…plus ca descopar ca e amar, ceea ce nu stiam atunci, cand noptile pline imi umpleau golul format de absenta ta…o singura Luna, o vad, si ea se uita la mine… e exact la fel cum visam la tine in noptile de vara, cum vroiam sa zbor spre tine, ca sa te tin in brate, cum te simteam trista si imi doream sa trimit un sarut indepartat ca fatza sa-ti zambeasca si sa imi incalzeasca sufletul…aroma cireselor…buze dulci…nopti nedormite de gandire…Nostalgic ma intorc in trecut ca sa-mi traiesc prezentul…fiecare suferinta provocata, atunci, acum sunt picaturi de amintiri…fara gust, trecutul amar , ramane fara gust, iar prezentul-e dulce, ca dulceata de trandafiri, pe care ii ador daca sunt rosii, si pana astazi…M-am tatuat fara sa-ti cer voie, stiind ca nu-ti place si totodata iti place probabil, fiind la fel de nebuna ca mine, in continuare…seara te cuprind, chiar si daca esti departe de mine, tot te strang in brate, te intrebi uneori daca inca te mai iubesc- si eu , gata sa raspund mereu : ,,Mereu, la fel ca-n prima zi”.
