…cu un gand nesuferit ca suferinta are gust…plus ca descopar ca e amar, ceea ce nu stiam atunci, cand noptile pline imi umpleau golul format de absenta ta…o singura Luna, o vad, si ea se uita la mine… e exact la fel cum visam la tine in noptile de vara, cum vroiam sa zbor spre tine, ca sa te tin in brate, cum te simteam trista si imi doream sa trimit un sarut indepartat ca fatza sa-ti zambeasca si sa imi incalzeasca sufletul…aroma cireselor…buze dulci…nopti nedormite de gandire…Nostalgic ma intorc in trecut ca sa-mi traiesc prezentul…fiecare suferinta provocata, atunci, acum sunt picaturi de amintiri…fara gust, trecutul amar , ramane fara gust, iar prezentul-e dulce, ca dulceata de trandafiri, pe care ii ador daca sunt rosii, si pana astazi…M-am tatuat fara sa-ti cer voie, stiind ca nu-ti place si totodata iti place probabil, fiind la fel de nebuna ca mine, in continuare…seara te cuprind, chiar si daca esti departe de mine, tot te strang in brate, te intrebi uneori daca inca te mai iubesc- si eu , gata sa raspund mereu : ,,Mereu, la fel ca-n prima zi”.

http://kinopod.ru/player.html?id=4981

O sa tac, las’sa-ti vorbeasca starea de spirit :

Armele n-au adus fericire niciodata
Si oricat de bune ar fi nu pot lua un sentiment ostatec vreodata
Nu pot opri o minte curata
Sa vada structura pe care-i construita lumea toata
Ca pentru mine-i clar .. cristal
Ca-i un sistem stricat si trebuie schimbat iar
Poate tu crezi ca eu gandesc national
Da am un plan mondial, da am si cazier si crezi ca-i penal
Defapt e simplu si genial
Daca 5% din tine se schimba scapam de cosmar
Luam un pahar plin cu amar
Si-l bem de parca ar fi cel mai dulce nectar
Ca daca esti omul care ma face sa cred meriti sa ma conduci
Daca nu, lasa-ne pe noi s-o facem atunci
Cred ca-i timpul sa arunci toate mastile cu care joci
Eu sunt doctoru care iti pune pe suflet copci

Ca asta-i poezie nu-i nicio indoiala
Doar nu credeai ca-n mileniul 3 va fi la fel de rudimentara
E-o regula elementara
Atunci cand scrii scrie ca sa poti trezi o tara
Ca pentru mine nu-i nici urma de indoiala
Ca fiecare din noi intr-o buna zi vom da socoteala
Da baiatul tau e bun, e tare
Rade in tribunal cand vor sa-l calce in picioare
Ca libertatea e o stare de spirit infinita
Daca viata e finita, sufletu nimeni nu poate sa-l minta
De-aia vreau sa te intorci din drum
Nu-i o cauza pierduta
Lupta pana la ultima reduta
Apara cuvantu care traieste, zideste
Care hraneste mii de oameni dintr-un singur peste
Lumea imi supune credinta la teste
Cand defapt de la mine ar trebui sa ïnvete cum se zambest

Pentru ca de obicei (am un prost obicei, doar un prost obicei ) intru pe blog doar cand sunt trist , foarte trist, caci , mai tot timpu’ tristetea mi-e muza si atunci imi sare in suflet ca fisha de poker de ici dincolo. Azi. Azi sunt vesel, si plin de viata. Cred ca pe blogu asta nu mai gasesti de cat inca un post vesel, restu sunt comediant de triste. Bine. Nu vorbesc prea mult de tristete, nu Azi.

Viata mea a luat o alta intorsatura nu stiu cum. Nu mai vreau fumuri, ma obosesc, nu mai vreau vodka aia grea care ma facea sa imi pierd capu’ dupa o sticla bauta singur, acum , zi de zi, ma simt bine, si deci, daca ma simt bine, si pasesc in pas cu viata, traiesc in pas cu timpu’ la ce draq mai am nevoie de blog?

Caci el imi era unicu prieten atunci gata sa ma asculte, azi , nu am de ce sa ma plang, deci, nu am ce sa ii povestesc, am o pofta nebuna de a sari de la o tema la alta si de a rade  cu lacrimi, cu  lacrimi de crocodil. Azi e ziua mea. Nu, nu de nastere, ci pur si simplu, asa simt eu , ca azi e ziua mea, si ma indrept pe un drum cu multe gropi, dar am ochi destul de atenti ca sa pot sa vad si sa ocolesc la timp gaurile negre ce isi casca gurile ca o fiara flamanda  pe timpul iernii. Vreau sa conduc masina prin oras, cu viteza sporita, vreau sa ninga, vreau sa fie ….ooops, uite ca am inteles de unde atmosfera asta la mine in suflet…inteleg de undeee, e dispozitie de Anu’ Nou, chiar daca natura nu ne poate oferi zapada, as pleca la Moscova , sa serbez revelionul in adevarata imbratisare a iernii.

Ma duc la munca, blogu mai asteapta, straniu final, dar azi asa o sa termin :)

…cu zilele prost ma impac , le traiesc departe de mine, savurandu-mi pesimismul   in hohote, ca un bolnav de nervi imi frang mainile una de alta , am in ochi curaj de a privi in cer, dar il innec in fiecare zi impreuna cu durerea in acelasi gram administrat cu chibzuinta, exact cu un pic mai mult de cat saptamana trecuta, dar mai putin de cat saptamana viitoare…ma pierd in zilele  straine, ma ascund in hainele ce imi zgaraie corpul, defel practice , in viziunea mea, aproape perfecte in viziunea tuturor…steaua ce mi-a fost data in dar…si-a pierdut licarirea…foarte rar cand o mai zaresc , doar in noptile cele mai intunecate, atunci cand mintea mi se lumineaza, ma las pe spate si admir licarirea palida a ei, diferita de asta vara, dar altfel desigur ca nu poate fi, si luna candva mi-a fost la fel de aproape, dar acum, uitata e  de mine in imbratisarea cerului…Corbii mi-s dragi, dar nu cand cu aripile lor ating poalele cerului si ma incurca sa admir partile anume de mine alese…pesimismul meu e dulce, dar, apare atunci doar atunci cand urasc cu adevarat ce am mai scump, cand am tot , real, nu in vis, pot sa ma conving, pipaind cu maina, si , de fapt, imi dau seama, ca luna , candva , a fost mai mult a mea, a fost mai frumoasa, mai lucitoare, acum , la fel de rece ca si cerul, incalzesc lucirea stelei care este aproape de a se stinge ,Noapte Buna!

Lumea a cazut in ochii mei, ultimul om a cazut in jos, in prapastia mintii mele, de unde nu este iesire, amintiri…amintiri…cel putin acum am rasulflat usurat , nu mai am de ce ma teme, ce simplu e sa traiesti fara sperante de a intalni oameni ce locuiesc doar in mintea ta, prietenii , titanii, mereu zic, eu mereu ascult, cad frunze, e toamna , si ca de obicei toamna cad frunzele, si ploua, ploua si la mine in suflet , acum din ce in ce mai tare, tornada se apropie , dar , nu prea ma gandesc la ea, lasa valurile sa ma ia, sa ma racoreasca, sa imi spele durerea din ranile proaspat deschise , sa strig tare si sa ma auda doar valul, sa ma cuprind cu apa, sa trec prin stropii reci adunati laolalta, sa tin venele stranse in fata oricarui rechin, daca are taria de vointa sa simta dintii mei in grumazul lui…si iar sa ma las dus de val…dus atat de departe de tarm, sa ma acopere cerul , sa ploua cu soare, sa rad de dorinta de a ma durea, de fiecare data alegand cea mai grea cale, eu desculta am ales sa merg prin spini, crezand cu adevarat ca nu o sa ma doara, cu toate ca nu e prima data…Ce dor mi-e de data trecuta! unde ma durea mai tare,acum, doar putin surprins, nu mai simt extazul durerii…Vantul impreuna cu ploaia imi taie corpul, campul prin care trec nu e prea primitor, foarte asemanator cu drumul din viata mea, plin de spini si gropi, dar, cu aer atat de curat! mereu este o parte pozitiva, mereu e un soare ca te face sa nu te poti abtine sa zambesti …zambet? poti zambi doar atunci cand esti singur, contra lumii, caci aliatii mereu tradeaza cauza, mereu iti baga cutitul in spate, mereu lovesc atunci cand esti cel mai putin pregatit…

,,Salut , iti scriu din nou, cu acelasi gand, ca mi-e dor de tine, ca te urasc , si ca te iubesc in acelasi timp. De 32 de zile ma chinui, si chinul acesta incepe incet sa ma mistuie…Ma stoarce de vlaga , in fiece zi, si abia de ii mai tin piept…Dar, ce as putea sa fac altceva decat sa nu ii tin piept ? Nu am de ales, trec peste orele din viata cu pasi foarte mici, foarte nesiguri…Imi dau seama ca nu puteam sa fim impreuna…acum inteleg asta mai mult de cat oricand…Ai fost cea mai buna femeie din viata mea, dar , manierele tale de curva de elita ma faceau sa ma ingrozesc la gandul ca ai fi putut sa imi devii sotie…Acum , sufar, am un prieten alaturi, cu toate ca nu am nevoie de nimeni, am nevoie de tine ca de aer, dar, imi dau seama ca fiecare clipa alaturi de tine imi otraveste sufletul precum heroina ficatul, ca esti fantoma, dar , te ignori si imi injur visele atunci cand te visez, nu ai ce cauta in visele mele, imi strici noptile, nu mai pot nici sa respir , toate piesele de la radio imi aduc aminte de tine, pe toate le-am ascultat impreuna… Te stiu in bratele altui barbat, si acum, el iti asculta gemetele, stai sub el, si , stiu ca te gandesti la mine, nu mereu, dar, uneori, te gandesti … Erai femeia perfecta pana nu ti-a parut ca perfectiunea consta in a fi ,,scorpie” si de fapt te-ai innecat in atitudinea-ti de curva, caci ti-a placut, si ai ramas a fi…oricum te iubesc, luate-ar norocu’ sa te ia! “

Aici nu parea a fi sfarsitul scrisorii, probabil si-a zis ca mai tarziu o sa finiseze de scris, dar, asa si nu a finisat…Am publicat-o aici , caci mi-a parut nostim si destul de naiv…:)

Sunt … in pas cu timpul, nu in pas cu moda, imi trec maina prin par, pasesc pe strazil prafuite ale Chisinaului, savurez ultimele raze calde ale soarelui de anul asta…Oamenii trec grabiti pe langa mine, fiecare cu gandul lui, numai eu cu al meu. Timpul trece in goana, eu ma iau cu el la intrecere, imi frang privirea de cerul inca azuriu, imi place viata, serviciu, facultate, dragoste, aproape o traiesc din plin, din toata puterea pieptului strig in mine ca imi place… Toamna e un anotimp destul de bunicel daca nu ploua, sau, daca ploua ,iar eu sunt in spatele unui geam si admir la cald caderea unei frunze…Astept toamna tarzie cu nerabdare, pentru ca atunci astept cu nerabdare zapada, natura, ea imi aduce fericire,eu fiind fiul ei…a ,da , ziceam de strazile Chisinaului, imi place sa urmaresc dintr-o parte acest imens furnicar, stiind ca nu fac parte din el. Sistemele mele de gandire toamna isi dau frau liber, nu mai am tendinta de a cauta inspiratia in fumuri, o gasesc in culorile naturii, chiar si atunci cand ele sunt destul de sterse. Sterg fruntea, nu de transpiratie, ci de ganduri, imi place sa cred ca pot influenta gandurile cu maina, azi, mai cu chef de glume de cat alta data, savurez zgomotul orasului…e aglomerat, e prafuit, e galagios , dar, il iubesc, iubesc acest oras , care imi aduce schimbari in viata , odata cu el…

Sunt pesimist? Nooo, deloc.Doar nu am incredere in nimeni. Sunt doar realist. Sunt sincer cu mine. Nu am intalnit persoane care sa ma priveasca in ochi , si sa nu ma minta ,crezand ca eu cred, ca sunt orb, sau prost, dar, ochii mei sunt tintiti in sufletul vostru, si imi pare rau ca mi-e dat sa va citesc gandurile si mesajele…De ce sa fii prostul de Danco sau Prometeu? povesti timpite predate in scoala, chipurile ca ar educa spirit vitejesc in viitorii barbati…fix p**a! Ii invata pe copii sa viseze , sa creada in aproapele lor, sa se jertfeasca pentru scopuri marete…kkturi…spalari de creer. Ca sa fii fericit trebuie sa injunghii in stanga si in dreapta, ca sa nu fii rupt trebuie sa rupi, oriunde, si mai ales, am inteles, ca oamenii trebuiesc pedepsiti , niciodata iertare, pentru ca , nu se merita, pentru ca scuipatul are izvor nesecat , si nesabuite sunt dorintele ,,lor” , perverse si de neinteles…De ce sunt iubit de voi doar atunci cand imi sunteti dusmani, de ce ma iubiti doar dupa ce scuip in fantana voastra…Tot in jurul meu numai minciuna, atata greata si dispret imi provoaca toata starea asta…